Prima parte .
’’ Bună dimineaţa’’. Îmi urează o rază de soare care bătea în geamul meu aburit. Deschid geamul parcă cineva mă striga să îl întâlnesc. Mi de picături de ploaie se loveau între ele şi formau o melodie lentă. Era deja o oră târzie, eu trebuia să plec la şcoală de acum 3 ore, dar se pare că perna era aşa de îndrăgostită de mine încât nu mă mai lăsa să plec.
În fine. Ca de obicei îmi iau gentuţa mea şi pachetul cu ţigări şi mă îndrept spre uşă, când, brusc, mă opresc pe pragul uşii şi mă întorc din drum pentru că îmi uitasem telefonul. Îl aprind şi văd 10 apeluri de la el, încerc să îl sun dar fără sens că nu se deranja să răspundă.
Lângă poarta şcolii era acel băiat de care eram îndrăgostită nebuneşte din clasa a VIII a. Trec pe lângă el, privindu-l pe furiş şi mă îndrept către clasa prietenului meu pentru a vedea din ce cauză am avut atâtea apeluri de la el. Ciudat, în clasă nu era nimeni. Pe hol mă întâlnesc cu prietena mea cea mai bună, ea încercând să chiulească de la ultimele ore, mă roagă să plec cu ea, dar ce aveam de pierdut ? Plecăm amândouă la un suc unde îl întâlnim pe băiatul ce stătea lângă poarta şcolii. De data asta mă salută şi o întreabă pe prietena mea dacă nu cumva mă poate fura pentru câteva minute.
- Te-am văzut aseară când ai plecat spre microbuz. Te-am strigat şi te-ai uitat la mine dar nu ai vrut să vi până la mine.
- Te-am văzut, erai cu prietena ta, am crezut că e doar imaginaţia mea.
- Uf. De câteva zile vreau să îţi zic unele chestii, dar tu mereu fugi de mine.
- Şi care ar fi acele chestii ?
El mă sărută, fără să mă lase să-mi termin fraza. Eu credeam că e doar un vis, că sunt încă în pat şi încă nu m-am trezit.
- Vrei să fi cu mine ?
Mă trezesc brusc şi îl mai sărut odată .
- Stai. Te rog răspunde-mi.
- Cred că acum nici un cuvânt nu îşi mai are rostul.
- Deci e un da ?
- Poate. Dar acum nu poate fi un da adevărat. Pentru că după cum şti tu ai prietenă şi eu am. Deci ?
Până la urmă chiar dacă eu îl iubeam de atâta timp neîncetat nu puteam să-i frâng inima băiatului cu care eram acum.
- Am să mă despart de ea. Mai aşteaptă o zi.
Fără să mai zic un alt cuvânt mă întorc la masă, unde prietena mea mă ia la fel şi fel de întrebări. Totuşi nişte gânduri nu-mi dădeau pace. Gândurile mele sunt oprite brusc de apelul de la el.
- Ce faci ? Unde eşti ? S-a întâmplat ceva …
- Bine. La cofetărie. Ce s-a întâmplat ?
- Un prieten de-al meu e grav bolnav, aşa că am plecat în Italia pentru al ajuta. O să mă întorc peste câteva zile. Îmi pare rău că îţi zic tocmai acum.
[ De fapt prietenul bolnav era o minciună. El mergea acolo pentru fosta prietenă de căreia îi era dor foarte tare şi vroia să o vadă. ]
După câteva zile el nu se mai întorcea şi eu deveneam din ce în ce mai îngrijorată.
Eu îmi căutam fericirea în braţele lui fără ca nimeni altcineva să ştie, doar aceea prietenă. Hotărâsem ca atunci când o să vină din Italia, o să-i zic să ne despărţim, pentru a nu ne mai ascunde.
Se făcuse deja un an de când eu îl tot aşteptam când se gândeşte şi el să îmi trimită un mesaj.
[ Hei iubita, îmi pare rău că nu te-am mai sunat şi nu am mai dat nici un semn de viaţă, dar prietenului meu îi este din ce în ce mai rău şi părinţii mei au hotărât să ne mutăm aici pentru totdeauna. Eu nu o să mai vin niciodată acasă. Deci oricât de mult te-aş iubii eu nu pot să trec peste tot ce ai făcut şi peste toţi kilometrii care ne despart aşa că am hotărât să ne despărţim. Ştiu că tu nu mi-ai făcut nimic atunci când eram acolo, dar îmi pare rău să îţi zic dar prietena ta îmi trimisese după prima zi petrecută în Italia că tu îţi schimbase-i deja iubitul, deci nu mai avea nici un sens să te mai deranjez. ]
Privesc mesajul şi nu ştiu ce să fac, aş plânge din cauza prietenei în care aveam încredere şi m-a trădat sau să râd că acum pot să fiu cu acel băiat pe care chiar îl iubesc …
A doua parte.
Era târziu şi eu încă nu luasem aceea decizie, când primesc o veste îngrozitoare de la colega de bancă, acel băiat cu care mă întâlneam pe ascuns era în oraş cu aceea prietenă care mă trădase cu o zi în urmă. Eram îngrozită dar iau repede pachetul de ţigări şi geaca. Mergeam pe drum, neştiind unde mă duc, eram doar eu cu gândurile mele.
În drum, întâlnesc un vechi prieten din clasa a VIII a care îmi urma paşi ca şi cum el mergea în aceeaşi direcţie. Urmează o discuţie la care eu nu prea particip, dar deodată îmi aruncă ţigara din mână şi mă sărută.
- -Te-am căutat atâta timp. Am vrut să te găsesc să-ţi zic adevărul pe care îl ţineam ascuns de tine atâţia ani. De prima dată când te-am văzut, m-am îndrăgostit nebuneşte, prima dată am crezut că e o minciună, apoi am crezut că nu te merit, oricum nu aştept ca şi tu să zici acelaşi lucru şi nici nu aştept să mi se îndeplinească visul pe care îl am de atunci. Dar eu … Te iubesc.
- Vrei să fi cu mine ?
Uimit de întrebarea pe care am pus-o, duce mâna la spate şi scoate un trandafir şi mă sărută din nou.
Era ca şi cum soarta îmi dădea o nouă şansă. Continuam drumul şi telefonul meu suna în continuu în buzunarul meu rece, dar noi nu auzeam nimic. Drumul parcă era ca o viaţă, după fiecare pas făcut primeam ca răsplată câte un sărut dulce. Era extraordinar cum uitasem de tot, dar tot ce e frumos se termină repede, ca şi acum. Din spate se aude o voce răguşită care alerga după mine şi mă striga în continuu.
- M-am întâlnit cu ea pentru că … ea e fosta mea prietenă, care … încă mă iubeşte şi îi era foarte greu să te vadă cu mine. Eu încă o iubesc, dar te iubesc mai mult pe tine, tu eşti aceea fată de care chiar am nevoie … îmi pare rău dacă te-am făcut să crezi altceva, ea a încercat să mă sărute dar eu î-am zis că te am pe tine şi nu am nevoie de ea. Te rog iartă-mă … Te iubesc.
Era o decizie grea de luat eu îl iubeam, dar acum se părea că eram cu acel băiat care nu avea nici o vină. Arunc ţigara şi plec lăsându-i pe ei singuri discutând. Eram foarte speriată şi nu ştiam ce să fac, acum nu mai aveam pe nimeni căruia să-i cer un sfat, era ca şi cum eu eram singură pe pământ. Mă opresc la un râu care curgea lin pe lângă picioarele mele, era totuşi noiembrie iar eu nu simţeam nici frigul şi nici apa rece. Ei observând că eu am plecat, încep să mă caute şi să mă sune, dar eu …
Stăteam pe marginea râului, ei treceau pe pod dar nu mă vedeau, continuau să se îngrijoreze şi mai tare.
Petrecusem noaptea acolo. Acum mă îndreptam către casa mea, când deodată după sălciile care ’ dansau ’ pe melodia lină a râului, se aude un glas ’ Rămâi cu el, te v-a face fericită, pentru că el te-a iubit de atâta timp şi te iubeşte, iar celălalt după prima ceartă se v-a întoarce la fosta, fără să-i pese că-ţi frânge inima.’ , mă întorc dar nimeni nu era acolo, parcă sălciile îmi dădeau acel sfat. Mă întorc din drum către locul unde mă întâlnise după ce îmi urmărise paşii. Stătea în genunchi, în mijlocul drumui şi tot repeta ’ Te rog Doamne să o găsesc pentru că o iubesc şi chiar dacă se întoarce la el eu voi fi bine pentru că atât timp cât ea e fericită şi eu sunt ’ . Îl ridic şi îl sărut.
- Doamne mulţumesc ! Unde ai fost ? Am fost atât de îngrijorat …
- Te iubesc.
- Şi eu te iubesc mult de tot. Dar până la urmă te vei întoarce la el şi vei fi fericită cu el.
- Pentru fiecare lacrimă pe care ai vărsat-o, atâtea secole te voi iubii, îţi promit . Nu mă voi întoarce la el. Voi rămâne cu tine până când îmi voi termina promisiunea de o mie de ori, nu contează cât v-a dura asta …
Sfârşit. ^.^
