copile . . îți scriu acum . întinsă pe patul îngropat în sentimente pentru tine . îți scriu cuvinte pe care nu le înțelegi dacă ai încetat și-ai distrus iubirea . îți scriu pentru ultima dată că mă simt singură . mă simt atinsă de miile de mâini străine . mă simt atât de pierdută de tine . mă simt fără tine . și-mi e dor . plouă . de data asta plouă și vântu-mi adulmecă păru mi-l golește de atingerile tale și-mi omoară fiecare speranță ce se ascuns după rădăcină . îmi atinge ploapele și-mi face ochii să lăcrimeze lin . să-mi gâdile obrajii și să mă facă să zâmbesc fără să-i permit . vântul doboară fiecare floare pe care am fotografiat-o cu ochii să-ți trimit o amintire . apoi le calcă . fără nici un pic de durere . le calcă în picioare și adie ca un animal floriile de cireș ce-mi acresc sufletul . sunt atâtea trupuri străine ce te ating nepăsătoare . ce-ți ating buzele și le sărută fără milă . ce-ți cutremură inima și te face să uiți de mine . dacă alte trupuri te-ar îmbrățișa precum o făceam eu . dacă și-ar vârî mâinile în buzunarele tale în timpul unui sărut ți-ai aminti de mine . dacă te-ar săruta după mi de secunde de priviri precum o făceam eu . dacă nu te-ar săruta doar pentru a-ți face în ciudă tu i-ai săruta buzele furate într-o secundă precum făceai cu mine . dacă ai gusta puțin din acel drog de dimineață pe care ne îndrăgosteam într-o cafenea în fiecare dimineață . ți-ai amintii de mine . de mirosul țigării îmbibat într-o cafea tare și-un sărut furat . ți-ai amintii că asta ai făcut cu mine . ai recunoaște că sunt diferite trupurile . că mă îndopam cu speranțe și-am pătruns într-un loc plin de bombe . și-au explodat copile . au plecat atinse de vântul rece de aprilie . au plecat șterse de ploaie . și-au atins un nou trup . dacă m-ai privii atingând alte mâini ți-ar păsa . ți-ar apărea în mintea ta o amintire uitată . ți-ai dorii să-ți muți trupul lângă al meu și să-l sărut pe al tău drept recompensă pentru dorința de a pleca nepăsător . ca consencință pentru durerea și lacrimile adormite . pentru dorul ce-ți cuprindea trupul și ți-l făcea să explodeze când îmi auzea numele sau îmi vedea chipul . oare dacă te-aș atinge într-o seară singuratică . liniștită pe obrazul drept în timp ce te sărut pe buze . ai simții că sunt eu ?
nu pot să cred că așa cred mulți . sub această plapumă . mă ascund sufocată de voi . îmi e silă . n-am sclipirea în ochi . acele lacrimi ascunse de căpruiul ochilor . n-am aceea stare de bine . ascunsă sub zâmbetul fals . și acel surâs misterios ce te face să mă întrebi ceva . n-am nimic . dar totuși mă credeți frumoasă .
sunt o statuie . cu ochii lipiți de cap . lăcrimați și sătuli de văzut oameni răi . am puterea de-a te lăsa mască când mă privești fără aceea plapumă . de-ați demasca totul din mine . am puterea să fac tot ce vreau . dar acest lucru mă face să-mi doresc să nu fac nimic . am părut pătat de întuneric . buzele îmi sunt crăpate de frig . am totul rece . am acel mister . sau așa mi s-a spus . am un motiv ascuns pentru care trăiesc . am un motiv ascuns pentru care spun tot . am un mister ce e numai al meu . și asta mă descrie perfect ca pe-o ploaie de vară . care nu știi când se va termina . ca o ninsoare de iarnă . care o aștepti . ca și frunzele toamna . care mor . dar primăvara reînvie . sunt plină de simplitate .
sunt o statuie . cu ochii lipiți de cap . lăcrimați și sătuli de văzut oameni răi . am puterea de-a te lăsa mască când mă privești fără aceea plapumă . de-ați demasca totul din mine . am puterea să fac tot ce vreau . dar acest lucru mă face să-mi doresc să nu fac nimic . am părut pătat de întuneric . buzele îmi sunt crăpate de frig . am totul rece . am acel mister . sau așa mi s-a spus . am un motiv ascuns pentru care trăiesc . am un motiv ascuns pentru care spun tot . am un mister ce e numai al meu . și asta mă descrie perfect ca pe-o ploaie de vară . care nu știi când se va termina . ca o ninsoare de iarnă . care o aștepti . ca și frunzele toamna . care mor . dar primăvara reînvie . sunt plină de simplitate .
Stăteam întinsă pe cearceaful de bumbac și admiram miile de gânduri ce-mi spânzurau mintea și mă făceau să mor și să revin din morți . Era așa de greu cum numai aveam nici picătură de speranță și o duzină de aer infect în plămâni . Îi simțeam dorul ca un cuțit înfipt în inimă , dar prima dată durea enorm și după mă obișnuiam și doar plângeam că numai puteam să fiu ca înainte .. fără milă , fără lacrimi ..
Erai doar o inchipuire a iubirii mele , care credeam că n-am s-o întâlnesc vreodată . Și parcă tot trupul meu de copil explodase când te-am văzut . Dar m-ai lăsat să mor din nou …
La cinșpe ani , aproape șaișpe , viața e ciudată . Îți dă motive să plângi din orice și să râzi din nebunii pe care nici măcar tu nu le înțelegi . Astfel mă găsesc eu , înfofolită de-o pătură și-un cearşaf de catifea . Am o viață de muscă . Doar că eu trăiesc mai mult decât ea și încă n-a reușit să mă omoare cineva c-o paletă.
Stăteam în patul meu plin de prostii , printre care și laptopul și cartea unde obșnuiam să mă închid când îmi murea sufletul . Am o cameră imensă , cu geamuri neșterse acoperite și între-deschise , să intre doar jumătate de oxigen . Unele lucruri nu le folosesc niciodată , dar sunt acolo știu că sunt , dar nu-mi trebuie . Am câteva dulăpioare cu haine , dar mă amăgesc cu niște haine folosite d-ale maicămi , că-s largi și mai intru de 2 ori . Aș putea spune că astă cameră e universul meu , dar aș spune prea puțin . E o cameră prea mare pentru mine , mi-ar trebuii doar un pat , mi-ar ajunge , aș sta toată ziua și toată noaptea numai acolo . Dar într-un fel nu ar fi bine , m-aș face grasă și eu tot încerc să arăt bine . Deobicei dacă vi pe neașteptate , găsești haine aruncate și geamuri mai mult fumurii decât transparente . Dar în rest , încerc să fie curățenie .. încerc .. Mă scufund în camera asta cel mai mult , îmi place senzația de protecție care mi-o dă , îmi place că fiecare lucru îmi aduce aminte de ceva , îmi place , că-i aproape de familie , dar departe când mă arunc în universul meu ascuns și mă leagă gândurile de locurile necunoscute .
Ca orice adoleșcentă , orice viciu aș vrea să-l încerc . Dar mă opresc la cele calde și întunecate la culoare , adică dulcele nes și iubirea . Iubirea … mi se pare un lucru întunecat privit din ansamblu , dar mă atrage un nume asurzitor atunci când mă gândesc la ea . Cătălin . Fiecare pătură sau cearșeaf din astă camera îmi știe povestea , fiecare papițoi , alb sau negru , mov sau roșu - inimioară sau cățel - știe fiecare lacrimă și fiecare vorbă ce-o gândeam când eram alungată de toți . Și-am iubit , chiar dacă-mi făcea rău și-l iubesc , dar m-am cam obișnuit cu dorul și iubirea lui . Acum doar dorul de tot ce-a fost mă mai face să-mi pierd nopțiile . Îmi aduc aminte clipe pe care nu le-am făcut eu să fie așa , care am vrut să fie altfel , dar mi-au plăcut . Îmi plăcea puterea cu care mă ridicam de la pământ și durerea cu care mă dobora fiecare cuvând sau fapta de la oamenii la care țin . Am avut și am și-o să am .. prieteni . Dar uneori , mă simt goală și nu doar pentru că mă acoperă doar o pereche de blugi scurți și-un tricou cu buricul gol . Ci , pentru că ceva-mi lipsește , undeva , cineva , ceva îmi lipsește .
Era iarnă și fugeam de frig , dar stăteam lângă el , eram în două locuri deodată . N-aș fi vrut să-l pierd , chiar dacă greșeam , chiar dacă-mi plăcea să greșesc uneori , îmi plăcea să iert și să iubesc din nou , îmi plăcea să stau ore-ntregi să vorbesc cu Georgiana și vroiam să-i zic că sunt îndrăgostită de Cătălin , dar n-am mai apucat . Am pierdut , poate din vina mea , sau a ei . M-a învățat să fiu geloasă , să am doar o prietenă și ea să mă aibă doar pe mine . Îi uram orgoliu și nepăsarea cu care îmi arunca unele cuvinte , dar totuși o iubeam că mă facea să râd și mă asculta mereu , până ce s-a săturat și-a renunțat .
Am multe nume în cap și fiecare cu povestea ei . Dar din prietenie am observat că persoanele care încep cu începutul și se cunosc din părți diferite se aseamănă . Fiecare detaliu și câteodată , chiar fapte ne face să ne gândim că atunci , în altă viață eram surori . Și-mi plăcea s-o îmbrățișez pe Ana când îi era greu . Eram la fel , ca două picături de apă picate din cer . Dar acum ploaia ne-a lăsat în locuri diferite , la mi de kilometrii depărtare . Dar ne-am regăsit . Îmi place dinou s-o știu că e cu mine , chiar dacă nu ne-am întâlnit niciodată . Ador cuvintele pe care le spune când îmi e greu , mă fac să mă simt în siguranță , ca și cum aș avea o soră mai mare , care e plecată , dar va venii odată . Fiecare zi în care vorbesc cu ea , e un motiv pentru care-mi amintesc cu bucurie de adolescență , care încă n-a luat sfârșit și mi-aș dorii să nu aibă sfârșit . Am poze cu ea , tristă și unele în care zâmbește , dar cel mai mult îmi plac alea în care semănăm ca două petale de trandafir , rozalii buze și cu ochii mari ca de cățeluși .
Mai am un nume , dar niciodată nu e în coadă , nu contează ordinea , dar le-am luat după cum ne-am împrietenit mai bine . Eu cred că Dumnezeu , n-a făcut familia , toți suntem o familie , cu persoane care nu se cunosc , dar toți suntem frați , toți avem .. ceva .. care ne face să diferiți , dar și lucruri cu care ne asemănăm unii cu alții . Și-am vrut să spun , despre Ștefi , așa cum îmi aduc aminte de cum era când eram eu în școala generală și acum . Mi se pare un copil , ca mine , mi se pare fragilă , dar totuși foarte puternică , așa cum sunt și eu , cum mi se pare și Ana și Cosmina , cum mi se par toți . Întotdeauna am urât-o pentru puternica ei nepăsare , uneori , așa cum îi fugeau buzele și spunea lucruri rele , așa cum mă face să uit câteodată de ce-am plâns . îmi plăcea când râdea că mă făcea să mă simt bine , cine n-a cunoscut râsul ei , ar fi rugat să stea la cinșpe metrii atunci când râde . Am glumit . Îmi place , dacă nu mi-ar place n-aș râde de râsul ei și m-aș preocupa de glumă .
Dar în orice caz , sunt persoane și persoane , persoane care te fac să te simți special mereu , altele pentru câteva clipe , altele care te dezgustă și altele pe care nu le înțelegi .
Sunt o liceeană și-mi place , îmi place tot ce ține de liceu , îmi place că mi se pare simplu , că ne complicăm viața și că , cunoști persoane care nu le vei uita o viață . Eram în prima zi de liceu , mă simțeam mândră că eram mare , mă știam cuminte și eram fericită . Intrasem într-o clasă unde doar câteva persoane mi se păreau cunoscute , restul , mi se păreau străine , foarte străine . Și atunci o văzusem , dintre mulțimea de adormiți și de târfe . O cunoșteam de mult , dar nu-i rețineam nici chip numele , știam că începe cu C , dar îl uitam mereu . Mă așezasem în aceeași bancă cu Cosmina și am început să fim ca două surori , să ne spunem tot , să ne arătăm unei alteia băieți drăguți , așa cum e la liceu . Îmi placea cum stăteam și ne documentam una de la alta în timpul testelor și-mi plăcea că semănăm la unele chestii , aveam aproape aceleași note . Dar ea învăța mai mult decât mine .
Sincer sunt persoane , acestea , pe care le-am scris numele cu literă mare , care le-aș da orice mi-ar cere , care mă ajută și încerc să le ajut când nu le e bine , care oricâți ani ar trece nu le-aș uita nicicând . Și sunt momente când se supără , că nu intru pe ele , sau zic că am uitat , dar n-am uitat , am în inimă câteva lucruri și printre ălea lucruri , vor fi și Ei întotdeauna , îndiferent de ce se va întâmpla …
Ca orice adoleșcentă , orice viciu aș vrea să-l încerc . Dar mă opresc la cele calde și întunecate la culoare , adică dulcele nes și iubirea . Iubirea … mi se pare un lucru întunecat privit din ansamblu , dar mă atrage un nume asurzitor atunci când mă gândesc la ea . Cătălin . Fiecare pătură sau cearșeaf din astă camera îmi știe povestea , fiecare papițoi , alb sau negru , mov sau roșu - inimioară sau cățel - știe fiecare lacrimă și fiecare vorbă ce-o gândeam când eram alungată de toți . Și-am iubit , chiar dacă-mi făcea rău și-l iubesc , dar m-am cam obișnuit cu dorul și iubirea lui . Acum doar dorul de tot ce-a fost mă mai face să-mi pierd nopțiile . Îmi aduc aminte clipe pe care nu le-am făcut eu să fie așa , care am vrut să fie altfel , dar mi-au plăcut . Îmi plăcea puterea cu care mă ridicam de la pământ și durerea cu care mă dobora fiecare cuvând sau fapta de la oamenii la care țin . Am avut și am și-o să am .. prieteni . Dar uneori , mă simt goală și nu doar pentru că mă acoperă doar o pereche de blugi scurți și-un tricou cu buricul gol . Ci , pentru că ceva-mi lipsește , undeva , cineva , ceva îmi lipsește .
Era iarnă și fugeam de frig , dar stăteam lângă el , eram în două locuri deodată . N-aș fi vrut să-l pierd , chiar dacă greșeam , chiar dacă-mi plăcea să greșesc uneori , îmi plăcea să iert și să iubesc din nou , îmi plăcea să stau ore-ntregi să vorbesc cu Georgiana și vroiam să-i zic că sunt îndrăgostită de Cătălin , dar n-am mai apucat . Am pierdut , poate din vina mea , sau a ei . M-a învățat să fiu geloasă , să am doar o prietenă și ea să mă aibă doar pe mine . Îi uram orgoliu și nepăsarea cu care îmi arunca unele cuvinte , dar totuși o iubeam că mă facea să râd și mă asculta mereu , până ce s-a săturat și-a renunțat .
Am multe nume în cap și fiecare cu povestea ei . Dar din prietenie am observat că persoanele care încep cu începutul și se cunosc din părți diferite se aseamănă . Fiecare detaliu și câteodată , chiar fapte ne face să ne gândim că atunci , în altă viață eram surori . Și-mi plăcea s-o îmbrățișez pe Ana când îi era greu . Eram la fel , ca două picături de apă picate din cer . Dar acum ploaia ne-a lăsat în locuri diferite , la mi de kilometrii depărtare . Dar ne-am regăsit . Îmi place dinou s-o știu că e cu mine , chiar dacă nu ne-am întâlnit niciodată . Ador cuvintele pe care le spune când îmi e greu , mă fac să mă simt în siguranță , ca și cum aș avea o soră mai mare , care e plecată , dar va venii odată . Fiecare zi în care vorbesc cu ea , e un motiv pentru care-mi amintesc cu bucurie de adolescență , care încă n-a luat sfârșit și mi-aș dorii să nu aibă sfârșit . Am poze cu ea , tristă și unele în care zâmbește , dar cel mai mult îmi plac alea în care semănăm ca două petale de trandafir , rozalii buze și cu ochii mari ca de cățeluși .
Mai am un nume , dar niciodată nu e în coadă , nu contează ordinea , dar le-am luat după cum ne-am împrietenit mai bine . Eu cred că Dumnezeu , n-a făcut familia , toți suntem o familie , cu persoane care nu se cunosc , dar toți suntem frați , toți avem .. ceva .. care ne face să diferiți , dar și lucruri cu care ne asemănăm unii cu alții . Și-am vrut să spun , despre Ștefi , așa cum îmi aduc aminte de cum era când eram eu în școala generală și acum . Mi se pare un copil , ca mine , mi se pare fragilă , dar totuși foarte puternică , așa cum sunt și eu , cum mi se pare și Ana și Cosmina , cum mi se par toți . Întotdeauna am urât-o pentru puternica ei nepăsare , uneori , așa cum îi fugeau buzele și spunea lucruri rele , așa cum mă face să uit câteodată de ce-am plâns . îmi plăcea când râdea că mă făcea să mă simt bine , cine n-a cunoscut râsul ei , ar fi rugat să stea la cinșpe metrii atunci când râde . Am glumit . Îmi place , dacă nu mi-ar place n-aș râde de râsul ei și m-aș preocupa de glumă .
Dar în orice caz , sunt persoane și persoane , persoane care te fac să te simți special mereu , altele pentru câteva clipe , altele care te dezgustă și altele pe care nu le înțelegi .
Sunt o liceeană și-mi place , îmi place tot ce ține de liceu , îmi place că mi se pare simplu , că ne complicăm viața și că , cunoști persoane care nu le vei uita o viață . Eram în prima zi de liceu , mă simțeam mândră că eram mare , mă știam cuminte și eram fericită . Intrasem într-o clasă unde doar câteva persoane mi se păreau cunoscute , restul , mi se păreau străine , foarte străine . Și atunci o văzusem , dintre mulțimea de adormiți și de târfe . O cunoșteam de mult , dar nu-i rețineam nici chip numele , știam că începe cu C , dar îl uitam mereu . Mă așezasem în aceeași bancă cu Cosmina și am început să fim ca două surori , să ne spunem tot , să ne arătăm unei alteia băieți drăguți , așa cum e la liceu . Îmi placea cum stăteam și ne documentam una de la alta în timpul testelor și-mi plăcea că semănăm la unele chestii , aveam aproape aceleași note . Dar ea învăța mai mult decât mine .
Sincer sunt persoane , acestea , pe care le-am scris numele cu literă mare , care le-aș da orice mi-ar cere , care mă ajută și încerc să le ajut când nu le e bine , care oricâți ani ar trece nu le-aș uita nicicând . Și sunt momente când se supără , că nu intru pe ele , sau zic că am uitat , dar n-am uitat , am în inimă câteva lucruri și printre ălea lucruri , vor fi și Ei întotdeauna , îndiferent de ce se va întâmpla …
Și acum , parcă de când n-am mai vorbit cu voi , mi s-a făcut dor !
Umbra din căsuţă o.O.
Două chipuri absente se îndrăgostesc nebuneşte,
Frumos nu ? - A fost să fie, frumos, a fost! o.O
Cine s-a gândit că o să uiţi de mine, de noi.
E greu de crezut că inima mea te ştie lângă mine, dar tu eşti acolo.
E pustiu. Simt că ceva lipseşte. Ştiu că ceva lipseşte.
Taci!
Ştiu c-am zis că am să vin să te întâlnesc odată.
Dar n-am făcut-o, aşa cum credeam că nu vei uita de mine.
- I'm here, now, because are they o.O.
O voce din întuneric, îmi şopteşte că de fapt nimeni, nu e, nu a fost.
Taci mă. Glumeşti. Ele unde au fost ?
Tot aceea voce îmi spune că tu încă mă iubeşti.
Deci, aceeastă voce minte. Ele au fost, sunt, şi vor fi, sper .. iar tu nu mă iubeşti şi nici nu ai făcut-o.
- Dar de când am plecat, tu m-ai pierdut, acum iubeşti o amintire, o umbră. o.O
- Glumeşti ? Cu fiecare bătaie, inima mea îmi arată că o persoană locuieşte acolo, tu, de fapt nu ai plecat, eşti captiv într-o căsuţă mică în inima mea. Dar nu te voi lăsa niciodată să ieşi de acolo viu. Mă îngrozeşte cuvântul, MORT. Dar este acel cuvânt în care am devenit din cauza mea, stai liniştit nu o să dau vina pe tine, 'pentru că ce se întâmplă acum nu e este din vina ta'. Ştiu că jumătate din vină e a mea. Priveşte în gol, să-mi vezi sufletul acum...
-
Linişte.
---- Omul din căsuţă ---
- Prefer să mor, decât să mai mă întorc acolo, să ţi se despice casa în două şi să fie mâncată de molii şi de şerpi !
- Prefer să te păstrez în mormânt ca pe o păpuşă, iar casa să'mi distrugi, decât să mi'o murdăreşti cu sufletul tău rece. Prefer mai bine să te admir cum dormi, decât să te văd cum arunci cuvinte în mine ca nişte săgeţi. Prefer să taci, să vorbesc singură, decât să fiu contrazisă prost. Prefer să mori, dar inima mea să trăiască !
p.s. : ai murit, odată cu mine, te rog dă-mi mie puterea ta, să-mi revin doar eu, te rog nu uita de mine, cum ai uitat de noi, te rog, dacă ai uitat, aminteşte-ţi, lasă-mă să plec din INFERN !
Frumos nu ? - A fost să fie, frumos, a fost! o.O
Cine s-a gândit că o să uiţi de mine, de noi.
E greu de crezut că inima mea te ştie lângă mine, dar tu eşti acolo.
E pustiu. Simt că ceva lipseşte. Ştiu că ceva lipseşte.
Taci!
Ştiu c-am zis că am să vin să te întâlnesc odată.
Dar n-am făcut-o, aşa cum credeam că nu vei uita de mine.
- I'm here, now, because are they o.O.
O voce din întuneric, îmi şopteşte că de fapt nimeni, nu e, nu a fost.
Taci mă. Glumeşti. Ele unde au fost ?
Tot aceea voce îmi spune că tu încă mă iubeşti.
Deci, aceeastă voce minte. Ele au fost, sunt, şi vor fi, sper .. iar tu nu mă iubeşti şi nici nu ai făcut-o.
- Dar de când am plecat, tu m-ai pierdut, acum iubeşti o amintire, o umbră. o.O
- Glumeşti ? Cu fiecare bătaie, inima mea îmi arată că o persoană locuieşte acolo, tu, de fapt nu ai plecat, eşti captiv într-o căsuţă mică în inima mea. Dar nu te voi lăsa niciodată să ieşi de acolo viu. Mă îngrozeşte cuvântul, MORT. Dar este acel cuvânt în care am devenit din cauza mea, stai liniştit nu o să dau vina pe tine, 'pentru că ce se întâmplă acum nu e este din vina ta'. Ştiu că jumătate din vină e a mea. Priveşte în gol, să-mi vezi sufletul acum...
-
Linişte.
---- Omul din căsuţă ---
- Prefer să mor, decât să mai mă întorc acolo, să ţi se despice casa în două şi să fie mâncată de molii şi de şerpi !
- Prefer să te păstrez în mormânt ca pe o păpuşă, iar casa să'mi distrugi, decât să mi'o murdăreşti cu sufletul tău rece. Prefer mai bine să te admir cum dormi, decât să te văd cum arunci cuvinte în mine ca nişte săgeţi. Prefer să taci, să vorbesc singură, decât să fiu contrazisă prost. Prefer să mori, dar inima mea să trăiască !
p.s. : ai murit, odată cu mine, te rog dă-mi mie puterea ta, să-mi revin doar eu, te rog nu uita de mine, cum ai uitat de noi, te rog, dacă ai uitat, aminteşte-ţi, lasă-mă să plec din INFERN !
Bucățică de iubire.
Mușcă din mine.
Gustă puțin din sângele ce-mi curge vine.
Te rog nu uita să savurezi ultima lacrimă.
Te rog nu mă numi doar o anonimă.
Eu am fost și consider că sunt.
A ta, dar ăsta-i doar un amănunt.
Hai să trecem la lucruri mai serioase.
Cum ar fi că totul în mine se-ntunecase.
Dar nu-i numai asta, că doar nu-i totul negru.
Ba chiar ochii, părul, bine e doar un cadru.
Mă privești, în detaliu, mă sperii cu fiecare zâmbet.
Ești așa dulce când zâmbești, pe mine scrie diabet.
Serios ? Chiar n-ai m-ai văzut cum e să nu te saturi de tine ?
Privește-te în oglindă, te rog, nu te vei mai abține.
E ciudat cum îmi e dor de tine, dar te privesc de mult.
Cum zâmbetul nu ți-a dispărut de pe chip, salt.
Salt, la altă poză cu tine, ce credeai că-s lângă tine ?
Da sunt. În spate. Privește-mă pe mine.
Nu ? Nu sunt ? Uită-te mai bine, uite.
Cum ființa mea încearcă să te sărute.
------------------
Aiureală.
Într-o seară.
Bring Me To Life.
Ploaia a început bine,
iar lacrimile s-au ascuns de tine,
de-ai privi în mine,
te-ai citi pe tine.
Azi, te rog, privește-mă în ochi și nu mă certa pentru nopțile albe pe care le am avut, doar citește, acel nume.
Dar azi, spre exemplu, vreau să te privesc non-stop, cum înainte nu puteam. Vreau să uit de nopțile nedormite când priveam doar poza, vreau să te ating, să te simt, să sărut, să te îmbrățișez, să te iubesc, ca și cum aș murii în brațele tale.
Șoptește-mi numele, strigă-mă pe nume, doar odată, să ascult linia melodică a tonul tău, puțin răgușită.
Dar ce sunt aceste uși ce se închid și eu rămân pe afară ?
Te rog cheamă-mă pe mine, chiar dacă încerci să uiți, te rog, sunt atâtea uși ce se închid în fața mea, iar tu continui să le înmulțești. Te rog nu mă alunga. Privește-mi lacrima ce-mi cade pe pământul rece, privește și nu spune că-mi va trece.
Dorul de nopțile târzii, dorul de mirosul dimineții.
Când ascultătorii mei nu erau doar pereții.
Dorul de pofta vieții, de acele discuții.
Îmi e atât de dor de tine, știi ?
Adorm, numărând stelele de pe cer, uitând că universul e o nesfârșire de vise, le adun pe toate în palme și parcă se sfărâmă unul câte unul. Cerul devine negru, lipsit de culoarea serii, de roșul aprins, ce atunci îl admiram amândoi. Acum cerul e negru și plin de mizerii, mă îngrop în el, ca într-o groapă fără fund, uit de mine și privesc spre tine, dar văd că totul devine doar un vis pătat de lacrimi.
De-aș număra norii de pe cer,
Mi-ar da zilele în care eu te cer,
În care cuvintele-s aer,
Iar lacrimile, fulger,
Sincer.
Set Fire to the Rain ..
Delir.
Dacă te-ai trezi brusc și nu ai mai ști nimic, ce ai face ??
Țin bine minte cum mă mințeam să-mi uit durerea c-un zâmbet.
Nu te condamn pe tine, că nu mai vrei să exist pe lumea asta, crede-mă gândim la fel.
Sunt sătulă de vorbe pe la spate și de zâmbete false.
Vreau fericire, dar o vreau, să o simt cum îmi curge prin vene.
I`m not happy but who is ?
Am lăsat totul în urmă doar pentru un moment de glorie, dar gloria mea s-a dovedit ar fi miile de cuțite aruncate către mine, atât de mult rău am făcut, să merit asta. Atunci, eu nu merit nimic, plătește-mi cu rău tot ce ți-am făcut. De-ar fi indiferența sau vorbe urâte, orice nu ar conta, iubirea e cea mai dură armă. Îmi țin trupul drept, dar e gata să-mi pice pe pământ. Fiecare lovitură e ca și o palmă de la viață. Și fiecare palmă e blândă, pentru că eu fac mai mult rău decât primesc, poate tu, ești de vină pentru tot, că am devenit un monstru, ba nu, am devenit TU !
But I set fire to the rain,
Watched it pour as I touched your face,
Well, it burned while I cried
'Cause I heard it screaming out your name, your name!
Your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name, your name.
De ce ? ce ?
Music : Deliric & Silent Strike - Ambrozie
De ce privesc încă filele din trecut ? De ce am uitat să râd ? De ce te răzbuni ? De ce ai uitat ? De ce mă pedepsești ? De ce doar eu plâng ? De ce numai eu privesc la noi ? De ce ție nu-ți e dor ? De ce nu dorm ? De ce am uitat cum e să fi fericit ? De ce nu am uitat de a ta privire ? De ce îți ascult melodiile ? De ce numai eu greșesc ? De ce numai eu plătesc ? De ce numai eu iubesc ? De ce De ce te tot aud vocea ? De ce tot te privesc ? De ce te-aș privi o viața ? De ce nu mai simt nimic bun ? De ce nu-ți pasă ? De ce îmi pasă ? De ce te iubesc ? De ce nu mă iubești ? De ce continui să uiți ? De ce continui să sper ? De ce azi e la fel ? De ce nu încerc să scap ? De ce îmi adori tristețea ? De ce uiți de iubire ? De ce nu poți ajunge aici ? De ce încerci să mă alungi ? [...] [...] [...] [...] [...] De ce ?
' :| .. '
' :| .. '
Delir în noapte.
- Mă poți privi când plâng, fără să te doare ?
- Da, de ce nu ?
- Fi atent. În fiecare lacrimă e un chip, acel al tău ...
- Și ?
- Dispari, încet încet, din inima mea.
Dragă anonim,
Te rog încetează cu această mascaradă, te iubesc și te-am iubit, mai mult decât pe mine. Te rog termină acum, încetează, te rog. Fiecare cuvânt îl arunci în grabă și nu faci decât să mă tot rănești. Iartă-mă dacă te-am înțeles greșit, dar asta sunt, nu mă pot schimba. Nu știu parcă nu-mi găsesc cuvintele. Nu m-am schimbat. Iartă-mă. Așa e. Eu am greșit întotdeauna, tu niciodată, eu am fost de vină mereu, tu niciodată, eu ... eu ... eu ... te iubesc.
Somn ușor iubirea mea.
Iertați-mi limbajul.
Am zis să o postez. Iertați-mi limbajul. Postare tâmpită. Nu știu de ce e pusă.
Ști mi se pare că ești puțin adormit. Te clatini așa, nu crezi că e trecut de ora ta de culcare ?
Iartă-mă că te consider un copil, dar ști ai trecut deja de vârsta când pot zice că ești mare, dar ești mai mic decât mine .. cum așa ?
Nu că m-aș referii la tine. Doar așa dădeam apropo...
Vă dați ditamai adulții și când vedeți un copil îl alungați.
Amuzant puțin. Hai lasă vrăjala. Ai uitat că copilul ăsta te-a făcut să disperi în cel mai dureros mod ?
Hai nu zău. Și mai zici că ești adult. N-ai știut să iubești. Și vorba aia, copii iubesc 2 minute și după aruncă sau se joacă, hai nu zău, nu crezi că ești tu acum copil ? N-am fost și nici nu sunt, dar nici nu voi fi păpușa nimănui, să-și bată joc și după să mă arunce în cea mai împuțită groapă. Deci lasă mândria deoparte, ai uitat că te-ai îndrăgostit ? Ai uitat că eram numai a ta, ai uitat că te lăsam să faci tot ce-ți fute ție mintea, acum îți e dor ? Hai nu zău. Mă amuzi rău, e prea târziu pentru iertare, deja ți-ai bătut joc prea mult, deja copilul s-a săturat, deja ți-ai dat seama ce-ai pierdut, deci încearcă frate să mă înlocuiești, vei vedea că nu găsești :).
p.s.: fumează-ți singur o țigară și uită de probleme, pentru tine, tu ești cel mai important nu alții..
Iartă-mă că te consider un copil, dar ști ai trecut deja de vârsta când pot zice că ești mare, dar ești mai mic decât mine .. cum așa ?
Nu că m-aș referii la tine. Doar așa dădeam apropo...
Vă dați ditamai adulții și când vedeți un copil îl alungați.
Amuzant puțin. Hai lasă vrăjala. Ai uitat că copilul ăsta te-a făcut să disperi în cel mai dureros mod ?
Hai nu zău. Și mai zici că ești adult. N-ai știut să iubești. Și vorba aia, copii iubesc 2 minute și după aruncă sau se joacă, hai nu zău, nu crezi că ești tu acum copil ? N-am fost și nici nu sunt, dar nici nu voi fi păpușa nimănui, să-și bată joc și după să mă arunce în cea mai împuțită groapă. Deci lasă mândria deoparte, ai uitat că te-ai îndrăgostit ? Ai uitat că eram numai a ta, ai uitat că te lăsam să faci tot ce-ți fute ție mintea, acum îți e dor ? Hai nu zău. Mă amuzi rău, e prea târziu pentru iertare, deja ți-ai bătut joc prea mult, deja copilul s-a săturat, deja ți-ai dat seama ce-ai pierdut, deci încearcă frate să mă înlocuiești, vei vedea că nu găsești :).
p.s.: fumează-ți singur o țigară și uită de probleme, pentru tine, tu ești cel mai important nu alții..
Mulțumesc. :)
Uită de probleme pentru o clipă.
Viața e frumoasă.
Problemele sunt doar niște probe.
Încearcă să le treci cu bine.
Deja, cineva mi-a reamintit ce înseamnă să zâmbești.
Și poate pe calea asta îi și mulțumesc.
. . . . . .
Liniștea asta mortală îmi cutremură trupul meu trist. Toți demonii îmi invadează inima și explodez în mi de cioburi. Mă sufoc în lumea asta plină de demoni, nu găsesc nici măcar o portiță, să pot evada din infern. Nu-mi pot imagina lumea fără tine, doar dacă mi-ai arăta, stai deja ai făcut-o lăsându-mă în pădurea asta plină de spini și demoni.
Tu necunoscutule, e o perioadă tâmpită în care dorul îmi înfige un cuțit în inimă și simt că numai pot sta dreaptă, în picioare și pic, aruncând inima-n cuie și sufletul la demoni. Iartă-mă că-ți scriu scrisori din acest mormânt de fier, în care sunt captivă de când tu m-ai alungat ...
Tu necunoscutule, e o perioadă tâmpită în care dorul îmi înfige un cuțit în inimă și simt că numai pot sta dreaptă, în picioare și pic, aruncând inima-n cuie și sufletul la demoni. Iartă-mă că-ți scriu scrisori din acest mormânt de fier, în care sunt captivă de când tu m-ai alungat ...
No title.
Deja simt cum timpul meu s-a terminat, cum pământul îmi fuge de sub picioare și pic. Nu pot să cred că totul s-a terminat așa, așa cum nu cred că încă .... încă .. nimic...
Nu vreau să citești tot. Chiar n-aș vrea. Prefer să vorbesc singură, să-mi pun întrebări și să-mi răspund tot eu, decât să te aud țipând și înjurând.
Aș vrea să termin să scriu...să-mi închid gândurile și inima, ca nimeni să nu mai poată întra sau ieșii. Dar nu pot, poate alții vor putea intra, sunt atâtea chei, dar atunci vor fi exilați, pentru că locul acela e doar pentru tine și tu, niciodată nu ai să vrei să-ți părăsești căsuța ta, în care locuiești de atâta timp. Nu știu de ce în fiecare seară te tot plimbi prin casă și faci zgomot, mă trezești, începi să urli și încerci să ieși. Aș vrea să te las să poți ieșii, dar știu că va rămâne un mare gol, care târziu se va umple la loc, poate..
„La prima rază o să pleci din lumea mea, iar eu în urma ta mă sting. ”
Nu vreau să citești tot. Chiar n-aș vrea. Prefer să vorbesc singură, să-mi pun întrebări și să-mi răspund tot eu, decât să te aud țipând și înjurând.
Aș vrea să termin să scriu...să-mi închid gândurile și inima, ca nimeni să nu mai poată întra sau ieșii. Dar nu pot, poate alții vor putea intra, sunt atâtea chei, dar atunci vor fi exilați, pentru că locul acela e doar pentru tine și tu, niciodată nu ai să vrei să-ți părăsești căsuța ta, în care locuiești de atâta timp. Nu știu de ce în fiecare seară te tot plimbi prin casă și faci zgomot, mă trezești, începi să urli și încerci să ieși. Aș vrea să te las să poți ieșii, dar știu că va rămâne un mare gol, care târziu se va umple la loc, poate..
„La prima rază o să pleci din lumea mea, iar eu în urma ta mă sting. ”
Delir. dor..
Am și uitat de când nu ți-am mai auzit vocea.
Parcă-i un deceniu, parcă cu fiecare secundă mi se pare că încă un an greu trece...
mint.
Parcă-i un deceniu, parcă cu fiecare secundă mi se pare că încă un an greu trece...
Nu-mi găsesc cuvintele, nu vezi ?
E greu când simți că abandonezi,
Ceva ce n-ai avut vreodată,
Ceva ce nu cred că o să am niciodată.
Aș vrea să termin scrisul acum,
Dar simt cum mă înec în fum.
Te-aș întreba ceva, orice,
Dar fiecare răspuns ar fi doar, ace,
Și acele ace-nfipte-n inimă,
Nu crezi că deja o dăm în crimă ?
M-ai ucis, cu tot, suflet și trup...
„ Vero? mi manchi? chi? ”.
Google. Nu încerc să învăț, nu vreau să am mereu cuvinte în minte care îmi aduc aminte de tine.
Dor de tine.
Mă înec în suspine,
Când tu deja ai uitat de mine,
Nu te îngrijora-mi e bine.
Orgoliu.
„În timp ce tu mă numești în toate felurile..
În timp ce tu mă înjuri...În timp ce tu mă acuzi de anumite lucuri pe care nu le fac...
În timp ce tu ești prea ocupat pentru a vorbii cu mine...
În timp ce tu nu mă înțelegi...
În timp ce tu mă faci să plâng...
În timp ce tu nu ști dacă mă vrei sau nu...
În timp ce tu te-ai săturat de mine...
Altul nu mă înjură, nu mă acuză, nu e niciodată ocupat pentru mine, mă înțelege, nu mă face să plâng ci să zâmbesc, s-a decis deja că mă vrea.
Poate într-o zi îți vei da seama ce am însemnat pentru tine. Acum e prea devreme pentru a realiza ce-ai pierdut. Când îți va fi dor, vrei vrea dinou să-mi aparții doar mie. Poate nici atunci, orgoliul tău nu va ceda, nu vei spune nimănui „ Bă frate ea a făcut totul pentru mine și eu i-am vorbit așa, aș vrea să mă poată ierta.” Dar niciodată nu te voi vedea să spui atâtea. Orgoliul tău este prea mare, mai mare decât iubirea pe care zici că mi-o porți.”
Old post. :)
Versuri.
„Versurile curg pe hârtie şi sunt toate despre noi. Despre toţi km străbătuţi ca să fim noi amândoi. Despre tot ce ne apropie deşi distanţa ne desparte. Despre toate lucrurile care când ne vedem devin realitate. Și n-am să uit niciodată prima întâlnire sau primul sărut. Clipele când trebuia să plec,atât de mult m-au durut. Cuvintele spuse în grabă,noaptea subit au dispărut. Sentimentele ţinute vi la ultima dată când ne-am văzut.. Am avut acelaşi loc de întâlnire : autogara aglomerată. Şi-au urmat întâlniri pe ascuns,ferindu-ne de al tău tată. Au fost şi certuri,despărţiri,dar o împăcare minunată. Şi-am trecut peste tot purtându-ne o dragoste adevărată. Nu ne-am văzut săptămâni,am stat si zile întregi împreună. De dimineața devreme până când soarele stătea să apună. Am petrecut ore întregi doar ținându'ne de mână. Și dragostea noastră a crescut cu fiecare zi,cu fiecare lună..De ce ca să fiu fericit trebuie să parcurg trei orașe? De ce când trebuie sa vi la mine știu ca nu o să te lase? De ce nu suntem din același oraș și asta chiar e aiurea. Sunt întrebări care mi le pun atunci când îți întâlnesc privirea.. Dar nu trebuie să renunțăm unul la altul oricât de greu ar fi. Că am trecut prin prea multe ca să ne dam bătuți acum și știi.. Că voi face ce'mi stă'n putere sa te aduc aproape de mine. Să ne bucuram de tot ce n'am avut parte și cauza suspine. Suspin după clipele împreună dar trebuie să fim puternici. Că sunt mulț care nu ne dau șanse,sau mai sunt ironici.. Dar ei habar n'au că pe noi ne leagă ceva mult prea intens. Ceva ce face ca orice obstacol să pară fără sens. Am un regret ca nu sunt lângă tine atunci când ți'e rău. Sa te sărut..dar mă găsești în sufletul tău.”
Esra - Relație la distanță. Versuri. :)
Scrisoare către nimeni.
Anonim,
Sunt aici, încă. Știu că adorai să-ți scriu, deci continui să-ți fac pe plac. Ce faci ești bine ?
Bine. Oricum vorbesc singură. Aș vrea să fi bine. Ești ?
Ști, eu continui să mor de nerăbdare, ca în fiecare sâmbătă, îți aud vocea, dar nimeni nu e lângă mine.
E marți azi, azi continuam să ne certăm cine va venii, deja dorul apărea. Deja acum câteva ore bune începusem să mă trezesc cu tine-n gând și să-ți urez un bună dimineața virtual. Acum nu mai pot...
Mă înțelegi sper. E doar un vis.
Noi trăim în lume diferite, cu persoane diferite, noi ... există noi ? mai există ?
Nu poți spune „iată-mă” iar eu nu pot spune „bine. ” . Acum nu mai pot spune nimic, chiar dacă mă chinui să-ți scriu prostii, să nu le citești, eu continui să scriu ...
Deja am început să vorbesc cu pereți, nu ți se pare?
Ah. Și dacă te întrebi ce-i cu mine, am ieșit să iau un sac cu aer proaspăt.
Îmi e dor de tine. Ai grijă. Te iubesc.
Tot eu, copilul.
Ti amo.
„ Picola mia .. Ihi hi hi hi sei il mio grande tezaro. Sei la pui importante de la mia vita sei il mio core ti amo tantisimo.. Un bacioone grande per il mio picolo amore ti amo tanto. ”
Iartă-mă. Am vrut să-mi umezesc ochii cu minciuni. Iartă-mă că te iubesc.
Iartă-mă. Am vrut să-mi umezesc ochii cu minciuni. Iartă-mă că te iubesc.
Amnezie.
- Ce cauți tu aici ? Cine ești ?
- Un nimeni. De nicăieri. Ai uitat că exist ?
- Da încercam. Ce cauți aici ?
- Încerc să mă pierd în această minciună, pe care o numesc iubire.
- Te rog, lasă-mă.
- Bine. Iartă-mă.
Nu există destin, ci doar întâmplări ce-ți schimbă viața.
Nimic nu e pentru totdeauna, totul se termină odată.
Ciocolatăă. o.O
I.
- Îți place de mine ?
- Nu.
- Păi și atunci de ce ai vrut să stai cu mine ?
- Vroiam să-mi iei ciocolată.
- Și dacă îți iau stai cu mine ?
- Nu. Pentru că ciocolata mea s-ar termina după 2 secunde după ce mi-ai da-o.
- Și dacă ți-aș lua numai ciocolată non-stop.
- Nici atunci. Ești urât.
- Bine. Dar puteai să spui de la început.
- Păi credeam că te uitași de dimineață în oglindă.
II.
- Îl placi ?
- Nu.
- Dar de ce plângi ?
- Pentru că mă doare..
- Ce anume ?
- El îmi lua ciocolată. Acum cine mai îmi ia ?
- Vei găsii altul.
- Nu. Altul nu are tată care lucrează la fabrica aia.
III.
-Tu i-ai dat tot ce ai avut, inclusiv inima ta. El ce ți-a dat ?
- Ciocolată.
- Cum așa ?
- Vezi chestia aia din oglindă ? Iubirea lui pentru mine e așa de mare încât uite cât m-am făcut de la dragostea lui.
- Îți place de mine ?
- Nu.
- Păi și atunci de ce ai vrut să stai cu mine ?
- Vroiam să-mi iei ciocolată.
- Și dacă îți iau stai cu mine ?
- Nu. Pentru că ciocolata mea s-ar termina după 2 secunde după ce mi-ai da-o.
- Și dacă ți-aș lua numai ciocolată non-stop.
- Nici atunci. Ești urât.
- Bine. Dar puteai să spui de la început.
- Păi credeam că te uitași de dimineață în oglindă.
II.
- Îl placi ?
- Nu.
- Dar de ce plângi ?
- Pentru că mă doare..
- Ce anume ?
- El îmi lua ciocolată. Acum cine mai îmi ia ?
- Vei găsii altul.
- Nu. Altul nu are tată care lucrează la fabrica aia.
III.
-Tu i-ai dat tot ce ai avut, inclusiv inima ta. El ce ți-a dat ?
- Ciocolată.
- Cum așa ?
- Vezi chestia aia din oglindă ? Iubirea lui pentru mine e așa de mare încât uite cât m-am făcut de la dragostea lui.
Old.
Un zâmbet inocent pare a fi fals, oare e ? Știu că nu încerc să fiu falsă, dar nici nu sunt. E atât de greu să-mi spui tu că-ți pare rău. E o harababură toală. Amuțită de minciuni. Mă înec în mine, mi se pare straniu să mă duc să-mi pară rău de ceva ce nu am făcut. „Ți-am dat tot și tu asta-mi faci ?” Fac. Pe mine. o.O Sunt un copil adormit ce-și caută fericirea, sunt blocat, ea știe tot despre mine, dar e greșit ! Ea nu știe nimic ! Ar fi știut dacă ar fi stat să mă asculte, dar am preferat mai mult să-mi pătez lacrimile pe mine și nu pe alții, pentru că lacrimile dor, cică. M-am ascuns de ea, spre binele ei, faptul de a o deranja mă macină de atunci, ea nu a avut timp niciodată să mă ajute să-mi colorez lacrimile-n roz o.O, dar nu mi-am imaginat că mă v-a durea așa mult. „ Plângi ? Și dacă plângi ce ? ”. Oare e o mare așa, de mare, greșeală că-l iubesc ? Sincer, m-am plictisit deja să vă ascult. Nu vedeți cât mințiți ? Aș fi proastă, să vă dau dreptate, aș minți, aș fi falsă. E greu, fără el, cel mai greu, e un amestec total de gânduri ce le închid în mine și stau acolo până explodez. Deci ? El e singura mea portiță de viață. E simplu. El = viață. Fără el = înec, moarte. Poate. Adică nu știu. Deja m-am obișnuit să nu vă mai ascult, că mi se pare că ați băut. Sincer, plutesc în prostii, pe care le numesc vise. Și mi se pare straniu că încă nici eu nu mi le cunosc. o.O „ I-ai dat ? ” Daa. I-am dat tot ce am avut și încă totul depinde de el, mereu va depinde, fericirea mea e el. Dar iartă-mă, nu-s curvă, nu mă numii așa doar pentru faptul că iubesc, nu am făcut nimic și nu o să fac, imaginează-ți. Nu pot, nu vreau. „Ești proastă.” Ce cuvânt urât spus de o mamă. E straniu când te gândești că tu m-ai făcut, deci ? Termin aici, ziua x, fără mai multe detalii despre mine, sau splina ce-mi explodează-n mine. Nu am nimic. Nimeni nu știe.
Lonely Hands ..
Limba-i mută,
Sărută.
Ochii sunt roșii și umezi,
Te privesc cum dansezi,
În ploaia rece ce-ți pică pe piele,
Pe buzele..
Inima pulsează sânge otrăvit,
Îmi admiri zâmbetul zugrăvit ?
Ne lăsăm duși de val,
E doar un sentiment fără egal.
Limba-i mută doar ochii vorbesc,
Plutesc, Zâmbesc și tot ei te iubesc.
Amețesc.
E fals, totul,
E doar visul, dorul și cuțitul,
Ce mi-l înfigi în inimă,
La sfârșit de rimă.
Și mă alungi departe.
Cu lacrimi ofilite,
Pe pielea umedă, uscată de soare,
Ca cerul negru ce simți că moare.
Sărută.
Ochii sunt roșii și umezi,
Te privesc cum dansezi,
În ploaia rece ce-ți pică pe piele,
Pe buzele..
Inima pulsează sânge otrăvit,
Îmi admiri zâmbetul zugrăvit ?
Ne lăsăm duși de val,
E doar un sentiment fără egal.
Limba-i mută doar ochii vorbesc,
Plutesc, Zâmbesc și tot ei te iubesc.
Amețesc.
E fals, totul,
E doar visul, dorul și cuțitul,
Ce mi-l înfigi în inimă,
La sfârșit de rimă.
Și mă alungi departe.
Cu lacrimi ofilite,
Pe pielea umedă, uscată de soare,
Ca cerul negru ce simți că moare.
Șapte.
Șapte speranțe ucise într-o noapte..
Șapte zile de ceață, de la plecarea ta..
Șapte zile pe săptămână te iubesc..
Șapte lacrimi în șapte secunde..
Șapte minciuni spuse în 7 luni, a 8 a e moartă !
Pustiu. Frig. Ceață. Lipsă de iubire. Dor. Durere. Lacrimi. Dezamăgire. Și lista continuă...
O să vină, o vreme, când toate ăstea vor dispărea. Dar când ? Sper, doar, să nu dispar eu înaintea lor...
Fiecare seară e cea mai cumplită, evident asta-i în top. Trec ore, o zi trece ca o oră de școală.
Nu spun că vreau la școală. Nu-mi imaginez, iar aceeași fraieri și târfe.
Seară tâmpită de ianuarie și ziua de mâine. 07! Nu zic nimic. Doar „La mulți ani!” ( la pătrat că doar așa-i frumos). Am uitat de mult numărătoarea, cât era? 7,8 ? Încerc să tac. Oricum el nu și-a adus aminte de ziua mea, eu de ce mi-aș aduce? (la dracu cu memoria mea)
Șapte zile de ceață, de la plecarea ta..
Șapte zile pe săptămână te iubesc..
Șapte lacrimi în șapte secunde..
Șapte minciuni spuse în 7 luni, a 8 a e moartă !
Pustiu. Frig. Ceață. Lipsă de iubire. Dor. Durere. Lacrimi. Dezamăgire. Și lista continuă...
O să vină, o vreme, când toate ăstea vor dispărea. Dar când ? Sper, doar, să nu dispar eu înaintea lor...
Fiecare seară e cea mai cumplită, evident asta-i în top. Trec ore, o zi trece ca o oră de școală.
Nu spun că vreau la școală. Nu-mi imaginez, iar aceeași fraieri și târfe.
Seară tâmpită de ianuarie și ziua de mâine. 07! Nu zic nimic. Doar „La mulți ani!” ( la pătrat că doar așa-i frumos). Am uitat de mult numărătoarea, cât era? 7,8 ? Încerc să tac. Oricum el nu și-a adus aminte de ziua mea, eu de ce mi-aș aduce? (la dracu cu memoria mea)
His birthday and our day, but so what? o.O
Nu vreau să-mi aduc aminte cum a fost, nu vreau să plâng pentru trecut și pentru ce nu mai am acum. Aștept o nouă speranță, chiar dacă știu că și ea v-a murii la fel de repede. Totuși..
I'm still in love with you.
Îmi pare rău că mă mint, dar ăsta-i adevărul. Taci. Lasă-mă deja am mărturisit prea multe.
Nu mai caut nimic, pentru că ști sunt o persoană ce nu cere nimic și dacă primește, primește dacă nu, nu! Pff. Mint. Am cerut un singur lucru, iubire...Dar îmi pare rău că nu am primit.
Privesc imagini mișcătoare, îți ascult vocea și tremur. Ce voce? Umbrele nu au! Nu știu cum m-am putut îndrăgostii atât de mult. Nu știu ...
Nu știu de ce-ți spun ție ăstea, că oricum el nu citește. Deci termin aici tot și plec.
I miss you.
Gone..
Nu plec. Nu pot. Nu am pe cine să las să aibă grijă.
De fapt, nu are de ce să aibă grijă.
Aș vrea. Ceva mă ține strâns în brațe și nu mă lasă să părăsesc acest loc infect.
Aș vrea. Ceva mă ține strâns în brațe și nu mă lasă să părăsesc acest loc infect.
Ști ? De fapt, vreau acolo, la el. Dar de mâine nu-l mai pot găsi.
Nu mă pot gândi la altceva, nu-mi pot schimba visul, chiar dacă știu se v-a ucide și ăsta.
Încerc să uit tot. Chiar dacă totul am iertat de mult. Nimeni nu-mi poate face bine. Poate doar el. Dar el dispare.
E bine cum după două speranțe vine alta, imediat, dar de ce asta pleacă așa repede ?
Acum nu glumesc. Vreau.....
Nu pot să zic. Doare..
E o vreme ciudată pentru iarnă.
Se pare că-i cea mai ciudată iarnă.
Mă intoxic cu lacrimi și-mi adun lucrurile ce le mai dețin și poate așa reușesc să plec.
Poate așa v-a fi liniște, așa, tu vei fi fericită, fără mine. Știu asta. Cred asta..
Mă simt ca un obiect nefolositor. De fapt am fost și poate sunt, dar sunt înțeleasă prost. Dar eu nu am voie să-mi exprim sentimentele, pe mine nu mă doare, pe mine ... nimic. Lasă. Eu iert tot. Nimeni nu a greșit. Doar eu. Termină cearta. Nu vreau iertare de la nimeni. Nu merit! Nu pot. Nu vă mai obosiți să-mi spuneți unele lucruri. Nu vă cert. Stați liniștiți. Nu vorbesc cu voi. De fapt vorbesc singură că nu mai am cu cine. Nu contează. Nu merit nimic! Plecați....
Anonim.
Plouă în ianuarie, e ceva tâmpit și nu e corect. Mda se vede că Doamne-Doamne îmi face vremea după cum mă simt.
O nouă speranță. După ce altele s-au ucis, una câte una. -.-
Stau într-o liniște mortală.
Să fie ăsta motivul tristeții mele?
Aberez. Aștept. Noaptea asta pare a fi fatală.
Încă nu mă gândesc la consecințe și la belele.
Nu că nu mi-ar fi frică de ele.
Continui să stau să visez o noapte întreagă.
Simt cum inima visul îmi neagă.
Plutesc încă în vis. Nu mă pot trezi.
E prea frumos, a fost prea frumos azi.
Dar stai. Acum de ce mă simt ca și cum a plecat ceva din mine?
Visul. Răbdarea. Se termină. Cred că-i cazul să iau vitamine.
O doză de vise. o.O
S:- Dispari! Ce cauți în mintea mea?
A:- Iubire ^.^ .
S:- Te rog. Termină. Aberezi. Plâng. Vei pleca și tu și-mi vei face rău la fel ca el. Mâine nu vei mai fi aici.
A:- Mă vei găsii.
S:- Stai. nu pot aștepta atât, vreau acum. Să putem să dispărem împreună.
A:- Dar nu se v-a întâmpla niciodată. Uită-mă.
S:- Stai ! Nu pot. De atunci mă tot gândesc la tine. Nu poți pleca așa!
A:- Nu te-am făcut eu să te gândești. Eu doar te-am privit.
S:- Și eu ți-am răspuns. Nu poți să dispari, nu știu unde să te caut..
A:- Oriunde, caută-mă și mă vei găsii, sper să nu fie prea târziu. Dar sigur vei fi. Ști unde stau, dar niciodată nu vei venii. Știu asta. Glumești. Privește băiatul ce-l ți captiv în aceea căsuță. Pe el îl iubești, nu......
S:- Nu. Taci. L-am iubit, dar nu pot să-l mai iubesc. Iubirea asta îmi face rău. Privește adevărata față din inima mea, nu ce am afișat prima dată.
A:- E întuneric, ce să văd o.O ?
S:- Tocmai. E frig, ceață, și întuneric. E un loc mort.
A:- ....
S:- Nu vreau să continui ce a început el, pentru că tu ai reușit să-mi redai zâmbetul meu. Privește-mă încă odată. Te rog. Nu pleca! Nu am unde să te găsesc și nici unde să te caut. Așteaptă. Nu plecaaa !
A:- I'm follow you into the dark ..
S:- But ..
P.S. : Fail. But i miss you (already). o.O
Beautiful dream -.-
Stai, trist, sub inima mea, ca un obiect dependent de dragoste. Privește-mă în ochi așa cum faci mereu. Dar de data asta dă-ți seama ce simt eu. Te rog. E târziu știu, două zile au trecut cumplit de repede. Știu că de tot ce te îndrăgostești odată pleacă. Așa cum vei face și tu. Și mint! Taci. Dar de ce îți continui tăcerea, eu am zis că mint, vreau doar să mă privești, să vezi cine sunt și ce vreau. Oprește-te! Glumesc, e doar un vis frumos, la care mă gândesc de fiecare dată când văd un băiat frumos. Plouă încet pe bluza ta albastră și stropi mărunți de ploaie ni se așează pe gene, iar tu mă săruți sub cerul plin de stele. Aberez ^.^ !
Beautiful dream.
Sfârșitul începutului ...
Bine. Sunt dispusă să renunț la tot doar pentru a-mi fi bine.
E greu știu, dar asta e.
Încă odată am ajuns la concluzia că nimeni nu merită încredere, pentru că odată și odată toți te dezamăgesc.
Lipsesc lacrimi, de care-mi încă dor. Lipsesc sentimente ce alții și-au băgat p**a în ele. Lipsești tu și-mi e greu, dar nu pot să zic din nou „Te iubesc” unor persoane care nu merită nimic! Și nu-i vorba despre mine, pentru că eu pot rezista și celei mai mari dureri din lume, dar e vorba de viitorul meu, ce este deja pătat și lipsit de inimă.
Pot zice acum cu zâmbetul pe buze că-i viața mea și numai a mea, nu ai dreptul, nici tu, nici altcineva să mi-o distrugi!
Hai ...
Hai să împrăștiem praful iubirii noastre pe pereți, cu scrumul să mozolim geamurile și cu restul iubiri care a mai rămas, hai s-o aruncăm pe cearceaf și pe podea. Hai cu ce a mai rămas să mă săruți pentru ultima dată. Hai să ne iubim pentru ultima dată. o.O Hai după ce-am terminat iubirea să privim liniștiți cum apune soarele pe tavanul nostru. Hai să mă săruți pentru ultima dată pe frunte și să-mi spui „Noapte bună”. Hai să fumăm ultima țigară împreună. Hai să mă înveți să nu-mi pese. Hai să-mi ștergi toate amintirile și să-mi rămână doar cea de acum. Hai fă-mă să tac când vorbesc prea mult c-un sărut. Hai să murim îmbrățișați și să rămânem fără aer când tot repetăm cele două cuvinte („Te iubesc!”). Hai te rog fă-o!
Așa și ?
Nu mă pot stăpâni!
Inima mea urlă de azi de dimineață, ca și cum ar fi gata să iasă..
Trupul îmi tremură ca după o băutură tare..
Iar sufletul își fumează liniștit ultima țigară, aștepând...
Ascult melodii triste...
- Stai bă! Ce tot ai ? Te tâmpiși ? Cine moare ?
- Eu. Sunt dispusă să nu trăiesc, doar ca să-i fac pe alți fericiți. Sunt dispusă să fac orice, doar lui să-i fie bine, dar evident, o să-i fie, și poate îi e,dar fără mine. Ascultă-mă. Dar fi atent, că nu repet de două ori, decât dacă vrei să citești de 100 de ori, ca prostu să-mi înțelegi gândurile mele adormite. Cred că visezi o.O. Glumesc! Nu m-ar deranja să văd că târfa aia îmi citește blogul, așa cum nu m-ar deranja dacă ar vedea că NU-MI PASĂ! Am pierdut prea multe, să mai mă plâng acum. Fiecare lucru pierdut, îmi lipsește. Ca ninsoarea de pe anu ăsta, care sper să vină... Gata. Taci. Că termin, acum dar nu înainte să ști că mi se rupe chestia aia inexistentă de ce crede lumea și gata am zis-o și nu-mi pasă! o.O
Am plecat bă!
Iubirea şi jocul.
Hai să jucăm ceva o.O.
Hai să ne jucăm cu iubirea.
Reguli : se joacă în doi şi câteodată în trei, cel mult în patru şi cel puţin în unu.
- Acum noi, jucăm în doi. Eu cu tine. Eu am să încerc să te protejez şi să te iubesc. Tu o să faci la fel ce fac şi eu. Dar în felul tău. Aşa vom face până v-a intervenii plictisul sau...
- Eu nu cred că o să mă plictisesc vreodată să te iubesc. Sau ce ?
- Lasă-mă să termin şi nu lua decizi de acum, jocul încă nu a început..
- Bine. Continuă. Abia aştept să-l joc. Dar spune sau ce ?
- Sau...aici, trebuie să mai vină o persoană, dar dacă nu avem pe cine să băgăm în jocul nostru, jocul se sfârşeste.
- Nu! De ce să se sfârşească ? Dar nu a durat mult ... Deci pe cine mai invităm să joace cu noi ?
- O fată, mai frumoasă sau nu, mai bună sau nu decât mine, dar tu vei îndrăgosti de ea. Şi pe mine mă vei uita..
- Nu! Niciodată. Dar tu ce vei face ?
- Termină! Lasă-mă să termin. Eu..o să-mi petrec câteva nopţi trează, plângând...
- Stai! Păi şi eu unde sunt de nu te văd ? Unde sunt de nu te opresc ?
- Uf. Dar curios mai eşti. Tu o să fi fericit, o să fi cu aceea fată.
- Păi şi nu o să mă mai gândesc la tine ? Nu o să te mai iubesc ? Unde a fugit iubirea pentru tine aşa repede ?
- Nu. Tu mă vei uita..
- Dar tu ? Ce vei face în continuare ? Vei sta aşa mereu ?
- Nu. După un timp, îmi voi da seama că nu pot să stau aşa, îmi voi revenii. Şi aici, vom invita un băiat, care mă v-a iubii şi mă v-a face fericită.
- Deci ? Eu sunt cu ea şi tu cu el ? Dar nu-mi place. Eu vreau să te iubesc pe tine.
- Păi, dacă iubirea de la început a ta e mare, evident, nu mă vei uita, îţi vei aduce aminte de mine şi poate când îţi vei aduce aminte nici ea, nici el nu vor mai exista şi atunci poate, ne vom juca dinou împreună.
- Aşa vreau. Vreau să ne jucăm iar împreună. Pentru că nimeni nu se joacă cum o faci tu.
- Te iubesc !
- A început jocul ? Şi eu te iubesc !
- ...
p.s. : - Dar de ce ai zis la început că se poate juca şi în unu ?
- Atunci, doar eu 'mă joc'....
Hai să ne jucăm cu iubirea.
Reguli : se joacă în doi şi câteodată în trei, cel mult în patru şi cel puţin în unu.
- Acum noi, jucăm în doi. Eu cu tine. Eu am să încerc să te protejez şi să te iubesc. Tu o să faci la fel ce fac şi eu. Dar în felul tău. Aşa vom face până v-a intervenii plictisul sau...
- Eu nu cred că o să mă plictisesc vreodată să te iubesc. Sau ce ?
- Lasă-mă să termin şi nu lua decizi de acum, jocul încă nu a început..
- Bine. Continuă. Abia aştept să-l joc. Dar spune sau ce ?
- Sau...aici, trebuie să mai vină o persoană, dar dacă nu avem pe cine să băgăm în jocul nostru, jocul se sfârşeste.
- Nu! De ce să se sfârşească ? Dar nu a durat mult ... Deci pe cine mai invităm să joace cu noi ?
- O fată, mai frumoasă sau nu, mai bună sau nu decât mine, dar tu vei îndrăgosti de ea. Şi pe mine mă vei uita..
- Nu! Niciodată. Dar tu ce vei face ?
- Termină! Lasă-mă să termin. Eu..o să-mi petrec câteva nopţi trează, plângând...
- Stai! Păi şi eu unde sunt de nu te văd ? Unde sunt de nu te opresc ?
- Uf. Dar curios mai eşti. Tu o să fi fericit, o să fi cu aceea fată.
- Păi şi nu o să mă mai gândesc la tine ? Nu o să te mai iubesc ? Unde a fugit iubirea pentru tine aşa repede ?
- Nu. Tu mă vei uita..
- Dar tu ? Ce vei face în continuare ? Vei sta aşa mereu ?
- Nu. După un timp, îmi voi da seama că nu pot să stau aşa, îmi voi revenii. Şi aici, vom invita un băiat, care mă v-a iubii şi mă v-a face fericită.
- Deci ? Eu sunt cu ea şi tu cu el ? Dar nu-mi place. Eu vreau să te iubesc pe tine.
- Păi, dacă iubirea de la început a ta e mare, evident, nu mă vei uita, îţi vei aduce aminte de mine şi poate când îţi vei aduce aminte nici ea, nici el nu vor mai exista şi atunci poate, ne vom juca dinou împreună.
- Aşa vreau. Vreau să ne jucăm iar împreună. Pentru că nimeni nu se joacă cum o faci tu.
- Te iubesc !
- A început jocul ? Şi eu te iubesc !
- ...
p.s. : - Dar de ce ai zis la început că se poate juca şi în unu ?
- Atunci, doar eu 'mă joc'....
In Italy, now please ;o3 !
Bun venit !
Abonatul Cosmote, nu poate fi disponibil momentan. Încercaţi mai târziu sau niciodată !
Abonatul Cosmote, nu poate fi disponibil momentan. Încercaţi mai târziu sau niciodată !
What you want ;-j` ?
I'm gone ;x! I love him...
p.s.nu ninge pentru că tu ai plecat fără mine ;x!
p.s. 2.:nu mai am de ce să scriu aici şi nici cine să citească. deci tu ce mai faci aici ? citeşti în întuneric prostiile mele o.O.dispari ! ;x
Răcnetul pădurii ...
Am obosit să alerg printr'o pădure de spini,Să am tot trupul de sânge, ce curge încet,Pe trandafirul roşu ce'l port în mâini,Să alerg prin spinii răi, discret,Să nu trezesc soarele, ce doarme, absent.Să treacă zile, să nu termin durerea,Să'mi moară interiorul,Iar eu să'i simt dorul.Să plec în vis, iar visul să m'omoare,Să'ncerc să caut ajutoare,Să'mi dau iubirea unei vrajitoare,Să respir, simtind doar o boare,S'ajung într'o lume fără culoare.Am zis că pot, şi n'am putut,Să uit durerea,Să caut iubirea.Să stau întinsă pe mormânt, râzând de soare,Că'i mai mare şi el nu ştie cum doare,Să stau lipsită de iubire şi doar sudoare,Ce curge încet şi'mi dă culoare.
Rămân în întuneric, să privesc plângând, băiatul ce râde.
Respir în rime..
Mă afund în minciuni şi'n zâmbete false,
Nu pot să respir, am sentimente arse.
Mă sufoc de tot cu ura pe care mi'o porţi,
Mă înghite întunericul şi nu mai găsesc porţi.
Să ies, să trăiesc, să râd, să uit!
Dar mă trage'n jos, într'un loc bântuit,
Ce frica mă omoară,
Îar eu pentru tine sunt doar o povoară.
♥
Adorm plângând, într'un pat de sânge,
Simţind cum inima mi se frânge.
Şi rămân doar amintiri, ce se uită..
Respir, dar nu trăiesc,
Râd, dar nu zâmbesc,
Nu'ţi pasă dar totuşi te iubesc! ♥
Bine, plec, stai liniştit,
Mă întorc în aceea lume,
Plină de sânge şi de râme..
Am vrut să nu renunţ, să nu plec încă,
Dar inima simt cum se mănâncă.
Răman frimituri şi sânge,
Şi un copil ce plânge.
Aştept cu nerăbdare, să t'întorci,
Să vezi ce'a mai rămas de atunci.
Aştept o rază de soare,
Ce o să ucidă întunericul,
Aştept o urmă de iubire şi'o ninsoare,
Închei aici, blogul şi totul ! ♥
I`m in love with a unknown ..
You for me, you are a unknown.
But for my heart, she know you, she love you!
Pot scrie luni întregi la această postare, dar nu cred că ar avea sens. Pentru că doar câteva cuvinte pot să spună mai mult decât pot scrie în atâta timp.
I love you so much.
I want to be with you now.
I miss you!
Probabil voi fi bine când mă vei ierta,
Dar simt că până atunci inima'mi va ceda.
Dar simt că până atunci inima'mi va ceda.
Odată cu asta şi tu mă vei uita,
Îar tu vei pleca şi alta v'a fi a ta.
Nu'i vorba de mine, îi vorba de iubire,
Aşa cum te tot gândeşti la mine cu dezamăgire.
Îmi pare rău, şi şti că mereu îmi va părea,
Şi ştiu că iubirea pentru mine va dispărea.
E noapte, frig şi mâine'mi e ziua,
Dar eu continui să plâng bându'mi cafeaua,
Ascult în continu, aceeşi melodie,
Melodia noastră, îmi dă aceea melancolie..
Te iubesc !
pariu..
Bună dimineaţa !
ăăă ? Glumeşti ? Ce înebunişi ? E seară ^.^ ..
Mă scufund încet în întuneric, lipsită de sentimente. Îmi iau căştile ce atârnau de atâta timp de pe masă.
E Crăciun. Şi ce ? Miracole de Crăciun, sunt! Aşa şi ? Taci să termin!
Simt o monotonie de multă vreme, dar acum e mai grav, petrec o zi întreagă în faţa unui laptop tâmpit, gândindu'mă că totuşi se v'a întâmpla ceva frumos şi pentru mine ....
Şi s'a întâmplat. Şi ce ?
S'a întâmplat ceva. Acel ceva. Cândva mă făcea să zâmbesc. Acum plâng. Mi de fiori îmi dau acel sentiment tâmpit care mă tot macină. El e de vinăă ! Cumplit...
Arunc tot ce'mi prind mâinile, dar mă opresc la o poză veche făcută'n Italia, cu NOI ^.^ . O admir timp de câteva secunde şi apoi trec pe lângă ea ca şi cum nu am văzut'o. Mă îndrept dinou către laptopul ca să'mi îndrept această monotonie cu o melodie mai veselă. Fals ! Dau de altul caruia nu'i place viaţa şi vrea s'o facem împreună ^.^ .
Poooot ? Sincer nu -.- .
Sunt sătulă de minciuni, de băieţi care nu văd doar alcool, sex şi droguri în faţa ochilor. Sunt sătulă de lacrimi şi zâmbete false...
Mă închid dinou în mine.
Gândindu'mă că'i bine.
Dar nimănui nu'i pasă de mine.
Doar dacă lui nu'i bine.
Mă prefac că's dinou bine.
Gândindu'mă la tinee...
p.s. : probabil pierd. aş vrea să pierd. e ca şi cum acel pariu îmi controlează viaţa, alaltăieri 3, ieri 2, azi 2.
Mă închid în visul meu,
Că încă'mi caut un zmeu.
Care să mă ducă departe,
În Italia poate.
Şi'am să pot zâmbii dinou,
Şi nu cu orice bou,
Cu al meu erou!
p.s. : te vreau pe tine. doar pe tine !
In Italy for Christmas ^.^
First Christmas without you, because you are there, i`m here.. First Christmas when i feel alone because i miss you ^.^ . I promise you ! I`m going in Italy with my sister now. Because i miss you so much and i want to meet you now, for Christmas, because i love you. ^.^ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥
In T.S.A. for Christmas ^.^ .
Mă înec în suspine,
Şi'n dorul de tine.
Nu contează că vine,
Doar tu exişti pentru mine..
Încerc să fac tot posibilu,
Pierdându'mi de tot controlu.
Să mă înec în vise,
Şi'n zâmbete false.
Pentru tot ce'a fost,
Sfârşindu'se prost,
C'a fost prea anost.
Încerc să plec, în vis,
Că asta'i tot ce ţi'am promis.
Va venii odată,
Clipa aşteptată.
Când vom fi unul lângă altul,
Şi nu tu cu alta, şi eu cu altul..
Dorul nu'l pot stinge,
Dar tu mă poţi distruge.
Mi de kilometrii, ce ne despart acum,
Mi de lacrimi şi ură oricum,
Avem în noi doi,
Ca doi săraci, rămaşi goi..
Pentru tot ce am făcut acum,
Aş vrea să zic oricum,
Că oricum tu şti,
Dar nu'ţi doreşti,
Aceleaşi minciuni inocente,
Spuse în glumă de acele fiinţe absente,
Din lumea aceeasta, prezenţe în lumea lor,
Pentru că aici totul incolor, dar acolo color.
p.s. : Te iubesc !
Pete de lacrimi ..
Mă abţin să nu zic adevărul, să nu rănesc ...
O fac mereu când inima îmi bate tare, si doare...
Dar de data asta e altfel,
Mai bine termin, înainte să înceapă.
Plictisită de viaţă. De mine.Simt cum timpul meu s'a terminat brusc.De fapt eu nici nu începusem să'l consum.
E o lume mică,
În care nimanui nu'i pasă
Dacă eşti bine,
Sau dacă trăieşti !
E o lume monotonă,
Ce ziua apare luna,
Iar noaptea minciuna...
poveste`n rime ..
Plec. Mă închid într'o cameră plină cu ceaţă si fum.
Dar parcă aş vrea să nu fie asta, ci alt drum.
Îmi aduc aminte când mama îmi spunea mereu,
Să nu părăseşti totul când simţi că'ţi e greu.
Dar am să încerc să'i dau dreptate,
Dar inima cedează şi cad pe spate.
Am să încerc să mint că'mi e bine,
Dar totul explodează în mine.
Chiar dacă acum voi zice că pot,
Dar e timpul să trag de clopot.
Să se termine totul,
Să se lase întunericul.
Frigul îmi îngheaţă venele,
Iar frica îmi face rimele.
Tristeţea m'a izolat de mult de toţi,
Că'mi e frică s'o faci, şi tu poţi..
Îmi e încă frică de toţi,
Că sunt toţi nişte hoţi.
Ce fură suflete şi le alungă în întunericul rece,
Şi'atunci timpul v'a trece...
Doar prin lacrimi şi suspine,
Vor trece zile şi rime....
p.s. It`s Christmas! So what ?
It`s Christmas! So what ? o.O
Fiecare secundă pe care o petrec în această încăpere îmi provoacă greaţă.
E decembrie, Crăciun, frig, ploaie şi nu zăpadă cum ar trebuii să fie ..
Încă mă înec în ură şi iubire falsă.
Mi s'a spus că după iubire nu există ură. Deci cum de există ?
În fine. Îmi iau gândurile şi visele şi plec în vacanţă.
p.s. : i miss you & i love you ^.^ !
S'a întâmplat atunci, ieri, azi şi pun pariu că se v'a întâmpla mereu.
Fiecare lacrima căzută pe obrazul rece îmi aduce mereu o veste urâtă.
Cum cu rău nu poţi să trăieşti, atunci cum trăiesc ?
Atunci eu nu traiesc o.O !
p.s. : eu sunt eu, tu eşti tu, dar noi suntem noi. o.O
Te rog nu mă judeca că scriu iar triste, era şi cazu nu ?
Atât m'am abţinut, atât am ţinut în mine, încât era cazul să explodez o.O.
Stai opreşte'te !
Fiecare cuvânt, înseamnă ceva. Ia'o de la capat şi vei înţelege. o.O
p.s. : nici eu nu am înţeles ^.^ .
Ş.
Şti, eu vreau totul înapoi.
C.
Când soarele v'a muri atunci v'a muri şi iubirea mea.
Ş. 2
Şi nu ştiu ce să zic, dar se pare tu că nu meriţi !
A.
Acum vreau doar un singur lucru, pe tine, aici !
Ş. 3
Şi mai e puţin şi ne e ziuaa !!
p.s. : dorinţe de Crăciun!
Merry Christmas ^.^ !
It`s winter beib` =p~. I love this !
It`s winter, but isn`t snow -_-.
I love winter because is ours season, but i want snowww ^.^ !!
Winter is beautiful because is many cakes for Christmas,
and of course Santa Claus ^.^ .
But this is my imaginary Santa Claus =p~ ^.^ !
I want him ;'> =)))`.
my mind...
In my mind : I love you !
And in your mind : Fuck you !
It`s strange because my mind is always with you, but i`m not !
It`s strange because i love you and i still want to be with you.
And always will be strange because i`m here and you there...
but it`s strange how i love you ...
sentiment de dor.
E prea tarziu, astfel ma cuprinde un sentiment de dor ....
Nu e inca noapte, inca nu a nins, iar eu inca sunt aici, pe langa mi si mi de lacrimi cazute din cer.
Nu stiu inca ce se va intampla ...
Dar un lucru il stiu sigur ...
Oare cei care ma privesc ce vad ?
Stai opreste`te inca nu ma privi, inca nu sunt gata.
Iar tu incepi sa ma cauti prin fum.
Eu sunt inca aici, asteptand ....
Imi e tare dor de ceva pe care nu l`am avut ... de fapt ... niciodata !
Din minut in minut, privesc acel ceas vechi care este inca blocat pe ora cand tu ai plecat ...
N`am sa incerc sa mint, ca`mi e bine, pentru ca nu`mi e.
De fapt imi e dor si stiu ca am mai zis`o.
Ai avut dreptate, fericita nu voi fi in bratele altui baiat.. dar nici in ale tale..
Dar se pare ca am zis ca n`o mai fac si eu continui sa mint ...
Imi pare rau, dar ..
Te iubesc ^.^ !
Nu e inca noapte, inca nu a nins, iar eu inca sunt aici, pe langa mi si mi de lacrimi cazute din cer.
Nu stiu inca ce se va intampla ...
Dar un lucru il stiu sigur ...
Imi e tare dor ....
Oare cei care ma privesc ce vad ?
Stai opreste`te inca nu ma privi, inca nu sunt gata.
Iar tu incepi sa ma cauti prin fum.
Eu sunt inca aici, asteptand ....
Din minut in minut, privesc acel ceas vechi care este inca blocat pe ora cand tu ai plecat ...
N`am sa incerc sa mint, ca`mi e bine, pentru ca nu`mi e.
De fapt imi e dor si stiu ca am mai zis`o.
Ai avut dreptate, fericita nu voi fi in bratele altui baiat.. dar nici in ale tale..
Dar se pare ca am zis ca n`o mai fac si eu continui sa mint ...
Imi pare rau, dar ..
Te iubesc ^.^ !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)