Șapte zile de ceață, de la plecarea ta..
Șapte zile pe săptămână te iubesc..
Șapte lacrimi în șapte secunde..
Șapte minciuni spuse în 7 luni, a 8 a e moartă !
Pustiu. Frig. Ceață. Lipsă de iubire. Dor. Durere. Lacrimi. Dezamăgire. Și lista continuă...
O să vină, o vreme, când toate ăstea vor dispărea. Dar când ? Sper, doar, să nu dispar eu înaintea lor...
Fiecare seară e cea mai cumplită, evident asta-i în top. Trec ore, o zi trece ca o oră de școală.
Nu spun că vreau la școală. Nu-mi imaginez, iar aceeași fraieri și târfe.
Seară tâmpită de ianuarie și ziua de mâine. 07! Nu zic nimic. Doar „La mulți ani!” ( la pătrat că doar așa-i frumos). Am uitat de mult numărătoarea, cât era? 7,8 ? Încerc să tac. Oricum el nu și-a adus aminte de ziua mea, eu de ce mi-aș aduce? (la dracu cu memoria mea)
His birthday and our day, but so what? o.O
Nu vreau să-mi aduc aminte cum a fost, nu vreau să plâng pentru trecut și pentru ce nu mai am acum. Aștept o nouă speranță, chiar dacă știu că și ea v-a murii la fel de repede. Totuși..
I'm still in love with you.
Îmi pare rău că mă mint, dar ăsta-i adevărul. Taci. Lasă-mă deja am mărturisit prea multe.
Nu mai caut nimic, pentru că ști sunt o persoană ce nu cere nimic și dacă primește, primește dacă nu, nu! Pff. Mint. Am cerut un singur lucru, iubire...Dar îmi pare rău că nu am primit.
Privesc imagini mișcătoare, îți ascult vocea și tremur. Ce voce? Umbrele nu au! Nu știu cum m-am putut îndrăgostii atât de mult. Nu știu ...
Nu știu de ce-ți spun ție ăstea, că oricum el nu citește. Deci termin aici tot și plec.
I miss you.
