Plec. Mă închid într'o cameră plină cu ceaţă si fum.
Dar parcă aş vrea să nu fie asta, ci alt drum.
Îmi aduc aminte când mama îmi spunea mereu,
Să nu părăseşti totul când simţi că'ţi e greu.
Dar am să încerc să'i dau dreptate,
Dar inima cedează şi cad pe spate.
Am să încerc să mint că'mi e bine,
Dar totul explodează în mine.
Chiar dacă acum voi zice că pot,
Dar e timpul să trag de clopot.
Să se termine totul,
Să se lase întunericul.
Frigul îmi îngheaţă venele,
Iar frica îmi face rimele.
Tristeţea m'a izolat de mult de toţi,
Că'mi e frică s'o faci, şi tu poţi..
Îmi e încă frică de toţi,
Că sunt toţi nişte hoţi.
Ce fură suflete şi le alungă în întunericul rece,
Şi'atunci timpul v'a trece...
Doar prin lacrimi şi suspine,
Vor trece zile şi rime....
