Nu vreau să citești tot. Chiar n-aș vrea. Prefer să vorbesc singură, să-mi pun întrebări și să-mi răspund tot eu, decât să te aud țipând și înjurând.
Aș vrea să termin să scriu...să-mi închid gândurile și inima, ca nimeni să nu mai poată întra sau ieșii. Dar nu pot, poate alții vor putea intra, sunt atâtea chei, dar atunci vor fi exilați, pentru că locul acela e doar pentru tine și tu, niciodată nu ai să vrei să-ți părăsești căsuța ta, în care locuiești de atâta timp. Nu știu de ce în fiecare seară te tot plimbi prin casă și faci zgomot, mă trezești, începi să urli și încerci să ieși. Aș vrea să te las să poți ieșii, dar știu că va rămâne un mare gol, care târziu se va umple la loc, poate..
„La prima rază o să pleci din lumea mea, iar eu în urma ta mă sting. ”
