Două chipuri absente se îndrăgostesc nebuneşte,
Frumos nu ? - A fost să fie, frumos, a fost! o.O
Cine s-a gândit că o să uiţi de mine, de noi.
E greu de crezut că inima mea te ştie lângă mine, dar tu eşti acolo.
E pustiu. Simt că ceva lipseşte. Ştiu că ceva lipseşte.
Taci!
Ştiu c-am zis că am să vin să te întâlnesc odată.
Dar n-am făcut-o, aşa cum credeam că nu vei uita de mine.
- I'm here, now, because are they o.O.
O voce din întuneric, îmi şopteşte că de fapt nimeni, nu e, nu a fost.
Taci mă. Glumeşti. Ele unde au fost ?
Tot aceea voce îmi spune că tu încă mă iubeşti.
Deci, aceeastă voce minte. Ele au fost, sunt, şi vor fi, sper .. iar tu nu mă iubeşti şi nici nu ai făcut-o.
- Dar de când am plecat, tu m-ai pierdut, acum iubeşti o amintire, o umbră. o.O
- Glumeşti ? Cu fiecare bătaie, inima mea îmi arată că o persoană locuieşte acolo, tu, de fapt nu ai plecat, eşti captiv într-o căsuţă mică în inima mea. Dar nu te voi lăsa niciodată să ieşi de acolo viu. Mă îngrozeşte cuvântul, MORT. Dar este acel cuvânt în care am devenit din cauza mea, stai liniştit nu o să dau vina pe tine, 'pentru că ce se întâmplă acum nu e este din vina ta'. Ştiu că jumătate din vină e a mea. Priveşte în gol, să-mi vezi sufletul acum...
-
Linişte.
---- Omul din căsuţă ---
- Prefer să mor, decât să mai mă întorc acolo, să ţi se despice casa în două şi să fie mâncată de molii şi de şerpi !
- Prefer să te păstrez în mormânt ca pe o păpuşă, iar casa să'mi distrugi, decât să mi'o murdăreşti cu sufletul tău rece. Prefer mai bine să te admir cum dormi, decât să te văd cum arunci cuvinte în mine ca nişte săgeţi. Prefer să taci, să vorbesc singură, decât să fiu contrazisă prost. Prefer să mori, dar inima mea să trăiască !
p.s. : ai murit, odată cu mine, te rog dă-mi mie puterea ta, să-mi revin doar eu, te rog nu uita de mine, cum ai uitat de noi, te rog, dacă ai uitat, aminteşte-ţi, lasă-mă să plec din INFERN !
