Un zâmbet inocent pare a fi fals, oare e ? Știu că nu încerc să fiu falsă, dar nici nu sunt. E atât de greu să-mi spui tu că-ți pare rău. E o harababură toală. Amuțită de minciuni. Mă înec în mine, mi se pare straniu să mă duc să-mi pară rău de ceva ce nu am făcut. „Ți-am dat tot și tu asta-mi faci ?” Fac. Pe mine. o.O Sunt un copil adormit ce-și caută fericirea, sunt blocat, ea știe tot despre mine, dar e greșit ! Ea nu știe nimic ! Ar fi știut dacă ar fi stat să mă asculte, dar am preferat mai mult să-mi pătez lacrimile pe mine și nu pe alții, pentru că lacrimile dor, cică. M-am ascuns de ea, spre binele ei, faptul de a o deranja mă macină de atunci, ea nu a avut timp niciodată să mă ajute să-mi colorez lacrimile-n roz o.O, dar nu mi-am imaginat că mă v-a durea așa mult. „ Plângi ? Și dacă plângi ce ? ”. Oare e o mare așa, de mare, greșeală că-l iubesc ? Sincer, m-am plictisit deja să vă ascult. Nu vedeți cât mințiți ? Aș fi proastă, să vă dau dreptate, aș minți, aș fi falsă. E greu, fără el, cel mai greu, e un amestec total de gânduri ce le închid în mine și stau acolo până explodez. Deci ? El e singura mea portiță de viață. E simplu. El = viață. Fără el = înec, moarte. Poate. Adică nu știu. Deja m-am obișnuit să nu vă mai ascult, că mi se pare că ați băut. Sincer, plutesc în prostii, pe care le numesc vise. Și mi se pare straniu că încă nici eu nu mi le cunosc. o.O „ I-ai dat ? ” Daa. I-am dat tot ce am avut și încă totul depinde de el, mereu va depinde, fericirea mea e el. Dar iartă-mă, nu-s curvă, nu mă numii așa doar pentru faptul că iubesc, nu am făcut nimic și nu o să fac, imaginează-ți. Nu pot, nu vreau. „Ești proastă.” Ce cuvânt urât spus de o mamă. E straniu când te gândești că tu m-ai făcut, deci ? Termin aici, ziua x, fără mai multe detalii despre mine, sau splina ce-mi explodează-n mine. Nu am nimic. Nimeni nu știe.
