nu pot să cred că așa cred mulți . sub această plapumă . mă ascund sufocată de voi . îmi e silă . n-am sclipirea în ochi . acele lacrimi ascunse de căpruiul ochilor . n-am aceea stare de bine . ascunsă sub zâmbetul fals . și acel surâs misterios ce te face să mă întrebi ceva . n-am nimic . dar totuși mă credeți frumoasă .

sunt o statuie . cu ochii lipiți de cap . lăcrimați și sătuli de văzut oameni răi . am puterea de-a te lăsa mască când mă privești fără aceea plapumă . de-ați demasca totul din mine . am puterea să fac tot ce vreau . dar acest lucru mă face să-mi doresc să nu fac nimic . am părut pătat de întuneric . buzele îmi sunt crăpate de frig . am totul rece . am acel mister . sau așa mi s-a spus . am un motiv ascuns pentru care trăiesc . am un motiv ascuns pentru care spun tot . am un mister ce e numai al meu . și asta mă descrie perfect ca pe-o ploaie de vară . care nu știi când se va termina . ca o ninsoare de iarnă . care o aștepti . ca și frunzele toamna . care mor . dar primăvara reînvie . sunt plină de simplitate .